Am luat o mare pauza pentru ca n-am mai avut chef de nimic am o lehamite continua de la inceperea campaniei electorale incoace. Daca pana atunci puteam sa lucrez 14 ore pe zi si sa si scriu sau sa citesc cate ceva, in ultimele luni nu am mai reusit sa fac nimic.

Dar in seara asta mi s-a intamplat ceva inimaginabil, cel putin pentru mine, si nu pot sa nu povestesc. Here it goes…

Veneam de la birou in microbuzul inghesuit cu care vin de vreo saptamana, de cand mi s-a stricat masina. Ca asa e la masini Dacii: daca da o ploaie urmata de un inghet, a doua zi iti distrugi sistemul de inchidere, dupa ce in prealabil ti-ai rupt ansamblul ce pune in miscare stergatoarele.

Asa, deci eram in microbuz, pe un scaunel ingust, inghesuit intre burta revarsata a unui lopatar ce statea in picioare si o blonda ce statea in stanga, la geam. Si cum obiceiul maxi-taxi-urilor e sa mearga prima jumatate a traseului cu 5km/h, mai aveam mult de indurat. Incercam, cu ochii peste umarul soferului si cu castile in urechi, sa ignor toata atmosfera din jur. Si in acest ritm, cum treceam pe langa o biserica de care nici nu stiam ca exista in zona aia, blonda incepe sa-si faca o cruce. Si a doua. Si a treia, din ce in ce mai ampla si mai apasata. Whatever… nimic special. E semnalul lor pentru eventualii frati intru credinta, mai neatenti. Tipa termina ritualul, isi incruciseaza bratele si intoarce privirea spre geam. In acel moment simt o gadilatura pe maneca. Raman masca: IMI FACEA O CRUCE “discreta” si din scurt cu mana stanga, pe care o avea indreptata spre mine si mascata convenabil de bratul drept.

Recunosc ca in momentul ala chiar mi-a venit si mie sa ma crucesc. Sa fac una mare asa, cat tot microbuzul. Am vrut sa zic ceva dar parca eram fara idei, nu mai spun de glas. Creierul meu era calat iar corzile vocale inflamate la maxim. M-am rezumat la a face ochii cat cepele si am cedat instinctiv locul burtosului din dreapta, preferand sa ma inghesui intre sconcsii care motaiau pe locurile din spate.

Am ajuns acasa. Ochii mi-au ramas cat cepele. Incep sa usture. Si mintea mea inca nu poate concepe ca la 30 de ani, dupa ce am fost botezat, recenzat, fortat la diferite evenimente sa ma supun unor ritualuri tribale… am ajuns sa fiu “inchinat” unui zeu, impotriva vointei mele, de catre diversi, prin microbuze.

Asa… si la intrare e domnul ala de la paza care infoliaza chestii cumparate de-afara. Dupa ce ma chinui sa scot umerasele din punga pentru a putea incapea pe gaurica aia mica a aparatului, omul imi spune ca trebuie sa infolieze si rucsacul sau sa-l las la cutie.

– What? Cum sa imi infoliati rucsacul? Cum il mai tin? Am in el un laptop si actele firmei, cum sa-l las in cutiile astea?

– Da, dar si noi avem laptopuri in magazin.

Nu am stat sa ma contrez cu el zicand ca alea ale lor sunt legate cu lanturi, n-ai cum sa le smulgi ca sare alarma si oricum n-au nimic pe harduri. Nici sa-i explic cum e sa presupui ca cel din fata ta e un hot ordinar. Si nici ca in magazin se aflau peste 100 de doamne si domnisoare cu “posete” mai incapatoare decat rucsacul meu prapadit.

M-am enervat si m-am dus alaturi la relatiile cu clientii. Intreb de ce mi se cere asta, mai ales ca nu mi s-a cerut niciodata si nicaieri asa ceva. Mi se spune ca numai domnii de la securitate au autoritatea sa zica ce se face. Hm. Ok. Seful securitatii este aici? E la munca, lucreaza azi? Zice ca da, un moment sa-l sune.

Bun. Intre timp completez o fisa de sugestii si reclamatii si o pun intr-o urna. Cu ocazia asta am considerat ca am fost la vot.

Apare domnul sef al securitatii (brrrr cum suna), tot un zambet, din cap pana-n picioare. Se prezinta, Razvan P., ma prezint si eu si il intreb direct de ce nu am voie sa intru cu rucsacul de laptop pe umar. Nu de alta, dar daca e in folie e aproape imposibil sa-l mai tin pe umar, nu?

Raspunsurile lui, adunate din discutie:

• Asta e politica miilor de magazine Auchan din lume.
• Si la Carrefour si Cora se intampla asa, iar daca nu se intampla inseamna ca aia nu isi fac treaba.
• Am optiunea sa intru cu el in spate dar sa fiu perchezitionat la iesire.
• Sau sa puna doi oameni de paza sa ma urmareasca prin magazin sa vada daca fur. Desi asta nu poate, pentru ca nu are destui oameni.

Nu stiu daca legea prevede ceva in sensul asta, ma voi interesa, dar numai normal nu e sa fii tratat ca un gainar de rand. Nu au destule camere video? Nu au angajati? Sa-si monteze si sa-si angajeze! Umblu demult cu acelasi rucsac pe acelasi umar si intru in hypermarketuri de cel putin doua ori pe saptamana. Niciodata nicaieri nu mi s-a intamplat asta. Asa ca mi-am pus bocceluta la spinare si m-am teleportat de urgenta la Cora.

Domnilor directori de la Auchan, eu am auzit ca exista cetateni rau intentionati care intra in magazinul dvs. cu copii mici in brate si ii indoapa cu lapte praf. Asta in cazul in care va intrebati de ce da cu minus la inventar. Va propun sa va ganditi serios pe viitor sa infoliati si bebelusii.

Oricum, noroc cu userii de pe youtube ca au fost rapizi. Dupa umila-mi parere, Elena Gheorghe a facut foarte bine tot ce avea de facut. Daca si compozitorii, juriul si poporul roman ar fi facut ceva pentru participarea la acest eveniment, poate existau mai multe sanse ca maine sa ocupam un loc pe podium.

Apropo, cand vom renunta la acordurile lautaresti obligatorii din compozitii? Nu stiu cine-i compozitorul, sau mai bine zis preferam sa nu stiu. Cica e unul care a lansat recent o noua melodie si caruia i-a prins bine, vad, prezenta unui anumit Robert Miles in fonoteca personala.

Si bineinteles ca in clipul de mai sus nu avea ce sa caute Zamfir. Ce stie el despre muzica? Sau cine sunt Ennio Morricone, James Last si Tarantino care au apelat la el? Lasa ca Udrea stie mai bine.

Pentru indulcire: The Lonely Shepherd / Gheorghe Zamfir / James Last Orchestra

Intre timp s-a razgandit si a trimis doar un comunicat in limba rusa…

• O mana de fascisti beti de furie incearca sa comita o lovitura de stat
• Nu vom permite ca acesti provocatori sa profaneze simbolurile statului

Suna cunoscut? Macar Ceausescu a avut decenta sa ne-o spuna personal.

Imaginea intreaga aici:

Acum eu ma intreb cum de a ajuns dl. deputat Branza sa judece precum un redus imbecil neghiob intolerant:

1. a fost hranit sistematic cu mancare stricata;
2. in urma unui accident;
3. l-a batut o gasca de copii sceptici cand era mic;
4. a crescut intr-un anturaj viciat, in care normele morale au fost distorsionate de o doctrina.

Pareri?

Mai multe informatii pe situl AUR.

P.S. Poate am inteles eu gresit contextul, poate zicea ca sunt periculosi pentru hoti, mincinosi sau pozitiile lor in scaunele inalte.

Prietenii de la Oceanic Club au publicat ieri o scrisoare deschisa, pentru a stopa propunerea senatorului Trifon Belacurencu (vizitati cu precautie, e foarte rosu) cu privire la scoaterea de sub protectie a habitatului “Stepe ponto-sarmatice”.

Nu cunosc detalii despre acest habitat, dar cred ca nu exista niciun motiv in lumea asta de a scoate de sub protectie o zona unica in Europa. Pardon, ar putea exista motive personale. Vreo constructie? Vreo afacere? Terenuri?

Fac o rectificare. Noi luptam totusi pentru a pastra minunata “traditie” injunghierii porcului fara anestezie. Ca asa e romanul, bun, drept, milos…