Intr-o lume normala, zic eu, o stiinta relativ noua, cum este psihologia, ar trebui sa demonstreze sustinut caracterul sau integru, noutatea pe care o aduce si utilitatea ei stiintifica.
Evident, nu traim intr-o lume normala.
La noi, psihoterapeutii deschid cabinete de masaj, bioenergoterapie si tarot iar asociatiile psi promoveaza evenimente de tip bivolarian.
Iata si filmuletul de promovare pe care il puteti comenta cu incredere:
In urma cu vreo doua luni am primit o provocare de la un prieten care ma indemna sa scriu despre sinceritate. Nu mi s-a parut un subiect foarte interesat. S-au scris de-a lungul timpului milioane de kilometri de texte despre sinceritate fara nicio concluzie. In schimb, m-am hotarat sa fac o catalogare a minciunilor, de la simplu la complex, asa cum le percep eu.
1. Minciuna gogonata
E cea pe care o producem inca din copilarie, atunci cand vrem sa avem acelasi succes la copii (followers) ca si copiii “cool” din cartier.
Exemplu: “Masina unchiului meu atinge 350 la ora”
Efect: Cei mai inteligenti decat scornitorul il eticheteaza imediat. Cei mai prosti il urmeaza.
2. Minciuna “faza reala”
Este cea pe care o auzi de cateva ori pe an, din diferite surse, de parca 10 milioane de romani s-au aflat la aceeasi ora, in aceeasi intersectie.
Exemplu: “Unul loveste la semafor o blonda superba cu un SLK si-i sparge farul. Blonda coboara nervoasa si incepe sa urle…”; stiti voi in continuare cum e.
Efect: Stimularea imaginatiei purtatorului. Povestile astea nasc intrebari de genul: in ce intersectie, cand, cu cine erai? Raspunsurile sunt din ce in ce mai variate. (more…)
Presupun ca mintea noastra anticipeaza permanent. Varful de atac, care se apropie cu mingia de poarta ne face sa ne ridicam in picioare vizualizand golul inainte ca acesta sa fie dat.
Aseara am oprit pe drum sa cumpar niste apa de la un magazin. Eram convins ca am parcat dupa dubita alba, dar parcasem inainte. Mi-am amintit ca aveam viteza si anticipasem ca dupa dubita va fi un loc de parcare, dar in ultimul moment am gasit unul inainte de dubita si am infipt-o acolo.
Cand eram mic, mi-am surprins vecinul de vizavi, de la 4, ca se urcase pe geam sa sara dupa o jucarie pe care o scapase. Un alt vecin a iesit si l-a convins sa intre inapoi. Pentru el a fost exact la timp, pentru mine nu. Deja anticipasem o alta continuare a povestii.
Din colectia obiceiurilor proaste dar utile si specifice omului, face parte si etichetarea. Aceasta este ultimul pas facut in procesul de cunoastere a unei situatii sau persoane.
“Trist”
Poate fi eticheta pusa unei situatii, dupa ce am intors-o pe toate partile. Am esentializat, am ajuns la concluzia ca “este trist ce se intampla”, am pus eticheta respectiva si am aruncat-o in dulap. O mai scoatem din cand in cand, atunci cand socializam cu prietenii. Evidentiem din nou cateva detalii, apoi inchidem cartea, ii rostim numele apasat, teatral, si o bagam la loc in dulap. De cele mai multe ori nici nu gandim ca am putea influenta totusi acea situatie, pentru a nu mai fi atat de trista.
“Idiot”
Este o eventuala eticheta pusa unei persoane, dupa ce i-am judecat faptele. Poate l-am observat mai mult timp si i-am construit profilul, sau poate am vazut doar o fractiune de secunda din viata lui, moment in care el a gresit ceva, si l-am etichetat. Insa in ambele cazuri, eticheta este identica. Inchidem cartea si o punem in dulap. Cand o mai scoatem din cand in cand, nu mai avem curiozitatea sa o rasfoim. Rostim doar ce scrie pe eticheta…
In ultimele luni am fost mai ocupat, in mare parte pentru ca am studiat in mod euristic mai multe metode de predictie, incluzand astrologia, cartomantia si rumpologia si combinandu-le pe rand cu psihologia si lingvistica.
Rezultatele au fost din ce in ce mai bune pe masura ce am radiat reziduurile din fiecare metoda. Acestea, in mod total nesurprinzator pentru mine au reprezentat o proportie de peste 90%.
Asadar, am creat o metoda proprie in care iau in calcul numai unghiul axei Pamantului fata de Soare (restul planetelor, Luna si constelatiile nu au nicio influenta relevanta asupra noastra) si scot la iveala ceea ce inconstientul fiecaruia STIE deja. In felul asta garantez o predictie pentru o perioada de 1-2 saptamani cu o acuratete de 95%!
Tot ce va rog sa faceti este sa priviti cateva secunde imaginea de mai jos, apoi sa imi scrieti in comment primele 3 cuvinte care va vin in minte.
Stiu ca este 1 aprilie, dar va asigur ca nu e nicio gluma. Voi raspunde tuturor comentariilor cu maximum de atentie, intai cu un lucru care va defineste oarecum (posibil din trecut), apoi o predictie pentru urmatoarea perioada. Astept cu nerabdare cuvintele voastre! 
P.S. – ca sa nu credeti ca v-as putea influenta viitorul, puteti scrie commenturile cu nume si e-mail fictive.
Cautam patternuri. Asa suntem noi, oamenii. Pe baza asta functionam, distingem formele familiare intr-o imagine plina de purici, facem conexiuni intre informatii, diagnosticam etc.
Insa recunoasterea patternurilor da si rezultate nedorite si cele mai bune exemple sunt superstitiile. Majoritatea superstitiilor se bazeaza pe eroarea logica “Post hoc ergo propter hoc“ (“Dupa aceasta, deci datorita acesteia”) sau “Succesiunea implica legatura cauzala”. Si mai explicit se poate spune ca: A s-a întâmplat înaintea lui B, prin urmare A este cauza lui B.
Asa se explica superstitiile legate de pisica neagra sau trecutul pe sub scara. Ca origine, ne putem imagina usor o persoana care a cazut intr-un sant dupa ce a vazut pisica sau s-a impiedicat de o galeata dupa ce a trecut pe sub scara.
Sunt si superstitii care au inclus o simbolistica mai puternic ancorata, cum sunt cele cu mancarimea palmelor si zbaterea ochilor.
Si mai sunt si alte fabulatii bazate pe desfasurarea concomitenta a doua evenimente (A concomitent cu B, prin urmare A influenteaza B), cum ar fi cresterea parului sau plantelor influentate de fazele lunare. E adevarat ca in trecut, neavand calendare, oamenii se ghidau dupa fazele lunii pentru a cunoaste perioada in care se afla. Noi am avut nevoie sa ii dam un inteles mai complex, pentru ca totul trebuie sa aiba o logica.
OK, lucrurile astea sunt simple, le inteleg. Succesiunea este imediata iar concomitenta este evidenta. Insa am luat parte pe la inceputul anului la o discutie in care a aparut o superstitie… deosebita in mai multe sensuri si veti intelege imediat de ce:
Friend: a facut mama clatiteee!
Eu: aaa
Friend: cica ai bani tot anul daca maninci azi clatite
Eu: pai si acum imi zici?
Friend: acum mi-a zis si ea
Eu: sunt curios in ce an a ajuns clatita in romania
E o superstitie dubioasa… Prima intrebare a fost in ce an a ajuns clatita in romania, pentru ca am impresia ca destul de recent pentru ca cineva sa poata sa observe o asemenea regula. N-am gasit inca raspunsul. Apoi mi-am pus mai multe intrebari legate de initiatorul ei. Si am ajuns la doar doua ipoteze: