Presupun ca mintea noastra anticipeaza permanent. Varful de atac, care se apropie cu mingia de poarta ne face sa ne ridicam in picioare vizualizand golul inainte ca acesta sa fie dat.
Aseara am oprit pe drum sa cumpar niste apa de la un magazin. Eram convins ca am parcat dupa dubita alba, dar parcasem inainte. Mi-am amintit ca aveam viteza si anticipasem ca dupa dubita va fi un loc de parcare, dar in ultimul moment am gasit unul inainte de dubita si am infipt-o acolo.
Cand eram mic, mi-am surprins vecinul de vizavi, de la 4, ca se urcase pe geam sa sara dupa o jucarie pe care o scapase. Un alt vecin a iesit si l-a convins sa intre inapoi. Pentru el a fost exact la timp, pentru mine nu. Deja anticipasem o alta continuare a povestii.