Despre evolutie | Iulian Anghel

Trece acum si Pastele si imi dau seama ce greseala am facut, neluand niciun fel de pozitie referitor la uciderea in masa a blajinelor animale traditionale. Cred ca am avut un mare blocaj. Daca as fi venit cu un mesaj foarte dur, mi-as fi lovit prietenii prea rau, iar un mesaj pacifist ar fi fost ineficient.

Totusi, ar fi trebuit sa gasesc o cale sa particip la schimbarea obiceiurilor barbare care acompaniaza cele mai mari sarbatori crestine. Dar as fi vrut ca oamenii sa crute toate animalele, nu sa renunte la miel in favoarea vitelor, porcilor sau gainilor. Am vrut prea mult si n-am facut nimic. Mi-am dat seama de asta vineri, cand am vazut la Cora oameni carand bucati de cadavre insangerate, minim 5 cassolete de persoana pline cu carne si cand am vazut la televizor oameni foarte nefericiti ca vanzarea mieilor a scazut de la 2 milioane la 1,5 milioane de “capete”.

Felicitari deci celor care au luat atitudine. Sunt convins ca si datorita lor, macelarii vor avea din ce in ce mai putina treaba. Promit ca voi fi si eu mai activ, in special inaintea sarbatorilor.

P.S. Dupa ce am citit informatia de aici, m-am documentat putin pe Wikipedia sa vad daca intr-adevar, in Elvetia se consuma… carne de caine. Si asa este, sunt niste cantoane elvetiene unde exista si obiceiul asta. Autoritatile spun ca nu au puterea sa controleze ceea ce mananca fiecare individ, dar ca este ilegal sa se comercializeze carnea de caine.

Si apoi m-am gandit… cine sunt autoritatile si cu ce drept fac ele o departajare intre toate animalele? Care este criteriul? Ar putea exista un criteriu?! Nu ar trebui sa fie doar “legal” sau “ilegal” referitor la orice ucidere a oricarui animal? Viata unui caine cantareste mai mult decat viata unui amarat de miel? De ce?

De ce ne oripilam la ideea chinezilor care mananca pisici si caini dar abia asteptam ciopartirea altor animale mai blande si mai neajutorate?