Se poate spune ca cei trei catei din imagine au avut noroc. Pentru cel care i-a abandonat intr-un sant din Predeal, viata lor a cantarit oarecum cat un genunchi de broasca. Tot e ceva.
Daca ai nevoie de un prieten fidel, de cineva care sa te faca sa razi, de care sa ai grija si caruia sa i te destainui fara sa te judece*, contacteaza-i pe cei care i-au gasit.
Un clip amuzant via Derren Brown:
M-a facut sa trag niste concluzii…
1. Animalele isi exteriorizeaza trairile mai deschis decat oamenii.
2. Oamenii se pot pacali cu trucuri mult mai ieftine.
UPDATE: Pisicuta a fost adoptata 
Click pentru poza mare.
E mica, maro, jucausa, a fost salvata din spatele unui bloc unde o haita de caini rupsese deja alte pisici in bucati. Dar pentru ca are o problema de sanatate, nu poate fi lasata inapoi in strada. Puteti contacta salvatorul la adresa de pe poza.
Am gasit in spatele blocului un pui de pisica (femela) metis, culoare maro inchis cu negru, blanita cu par lung. L-am luat pentru ca de cateva nopti vine o haita de 7-8 caini de talie mare care isi face rondul si in doua ocazii am gasit de fiecare data cate un pui de pisica cu matele scoase, mort. Mi-a fost mila de acesta si l-am luat.E foarte simpatica, ascultatoare, blanda, face nevoile la litiera, si stie sa se joace cu ghemotoace de hartie.Dar aceasta pisicuta are o problema. Cand am gasit-o era constipata pentru ca mancase probabil numai hrana uscata (crochete pt. pisici). S-a chinuit aproape o ora in continuu sa poata defeca, timp in care mieuna sfasietor. Pina la urma a reusit, dar fecalele au iesit afara prin vagin, nu prin anus!
Am fost cu ea la Facultatea de Medicina Veterinara la sectia de chirurgie sa vad ce se poate face. Medicii nu se pot pronunta inca pentru ca este foarte mica, mai trebuie sa creasca ca sa o poata opera. Se pare ca s-a perforat rectul, iar fecalele tari au perforat si vaginul pentru a iesi afara.
Sunt dispus sa platesc si sa o duc eu la operatie, atunci cand va sosi timpul.
Problema este ca in curand va trebui sa incep o serie de deplasari de cateva zile in afara Bucurestiului, un adevarat maraton pentru mine, si nu pot sa am grija de ea. Initial am luat-o crezand ca daca o tin cateva zile va scapa de haita de caini. Acum imi dau seama ca are nevoie de ingrijire speciala. Nu pot sa ii dau drumul afara, pentru ca sigur se va gasi cineva care ii a oferi hrana uscata si se va constipa din nou, si va incepe din nou calvarul.
Medicul chirurg mi-a spus ca trebuie hranita numai cu hrana moale, cu sos, smantana; nu are voie sa manance hrana uscata pentru ca se constipa si va elimina foarte greu.Pina acum se descurca foarte bine, ii place smantana si carnita cu sos (speciala pentru pisici). Nu mai este constipata si defecarea decurge fara durere. Acum se simte foarte bine.E foarte jucausa cand sunt cu ea, si e fericita atunci cand doarme pe papucii mei
Cand se aseaza in palmele mele facute cuib, incepe sa toarca!
Nu stiu ce varsta are, dar greutatea ei este de 700 grame. Deja in 5 zile de cand am adus-o, a luat in greutate 80 de grame. Este deparazitata intern si extern, si vaccinata corespunzator.
Va rog sa vorbiti si cu prietenii/prietenele, poate gasim o solutie salvatoare pentru aceasta minunata pisicuta.
Singura diferenta pe care o mai vad intre noi si restul animalelor este, din pacate, una negativa: noi avem ritualuri inutile. Si dintre cele mai groaznice ritualuri sunt cele in care omul sacrifica cu bestialitate alte vieti.
Tinerii din Insulele Feroe isi demonstreaza barbatia prin macelarirea unei specii foarte inteligente si prietenoase de delfin, si anume delfinul Calderon, sau “balena pilot” – nume datorat formei rotunde a capului.
Metoda de “vanatoare” folosita este strangerea cat mai multor delfini intr-un golf cu ajutorul barcilor, apoi uciderea lor cu bestialitate.
Prin aceasta metoda sunt masacrati aproape 1000 de delfini anual.
Semnati petitia adresata guvernului Danemarcei pentru oprirea barbariei aici.
Multumesc Elena (SVR) pentru link.
Via Nekocika.
Eu si vecinul cu care impart frateste un gard de plasa avem fiecare cate un motan “de curte”. Fiecare cu povestea lui, fiinte abandonate pe strada. Ei sunt regii celor doua curti. S-au imprietenit. Patruleaza impreuna si isi apara teritoriile impreuna. Nicio pisica din vecini nu sta mai mult de cateva minute in zona, ca au si aparut s-o indeparteze. Pardon. Nicio pisica cu stapan.
Saptamana trecuta si-a facut aparitia o pisicuta mica si pricajita. Au marait-o motanii putin, din obisnuinta, dar apoi au acceptat-o. Azi am reusit prima oara sa o mangai, si s-a atasat imediat. Scriu postul asta cu ea in brate. A trecut prin multe… Dupa cum arata, a fost un timp pisica de casa. Nu are purici, nu miroase ca maidanezele, este pufoasa… si doar putin murdara de la podurile pe unde si-a cautat adapost. Si are nevoie de multa afectiune.
Dar voiam sa scriu despre involutia omului. De ce omul are nevoie de manifestari atat de zgomotoase si evidente vizual pentru a exprima bucuria, amuzamentul, tristetea sau alte emotii? Pentru ca si-a pierdut capacitatea de a empatiza, pentru ca nu isi mai simte “aproapele” si pentru ca nu-l mai intereseaza fleacurile astea. La ce i-ar ajuta omului asa ceva cand el trebuie sa ucida in masa sau individual, sa evacueze datornici, sa omoare pentru a se hrani sau a se imbraca sau pur si simplu fara motiv, sa ignore suferinta altora pentru propriul confort… ?
Si ca sa raspund invitatiei Ioanei de a completa lista de lucruri pe care le avem de invatat de la animale: Trebuie sa invatam ceea ce am uitat demult – sa simtim si sa intelegem. Si in felul asta nu vom mai avea nevoie poate de atatea lacrimi.
Aratarea din imagine are o poveste trista, dar asta n-o impiedica sa te faca pe tine fericit. O cheama Margeluta si este cuminte, politicoasa dar si jucausa. Daca ai nevoie de putina fericire si ii poti oferi un adapost, o poti adopta. Detaliile la Meda.
