Oricum, in timp ce imi storceam o lamaie ca sa mai tai din greata, mi-am amintit de poza asta:

Acum… eu nu prea am viata mondena, pentru ca nu sunt scutit de taxe si impozite si nici nu primesc contributii “benevole” de la enoriasi, deci habar n-am de unde putea ca popa asta sa obtina o astfel de stampila. Aveti vreo idee?

Ajung la farmacia de pe Academiei, vizavi de Spring, pornit sa aflu ceea ce ma interesa. Farmacista ia o cutie de pe raft, se uita cateva secunde la ea si imi spune “Este sigilata, nu o pot desface doar pentru prospect”. Romaneste, nu? Si la fel de romanesti au fost si raspunsurile la intrebarile “de ce nu aveti un prospect de la producator?” sau “nu ati facut instructaj macar cu privire la contraindicatii cand ati decis sa vindeti produsul?”. Ridicat din umeri si un “nu shtu’” detasat.

Asa ca l-am cumparat la noroc. Si pentru cine mai e interesat de acest prospect, l-am scanat si l-am atasat.

Weekend placut!

Am revenit dupa o perioada in care n-am mai stiut care e diferenta dintre zi si noapte sau dintre birou si “acasa”. In plus, blogul a fost blocat un timp de catre google din cauza unor brese de securitate ale wordpress-ului care au permis instalarea de catre robotei a unor cateva zeci de alte bloguri pe serverul meu

In ultimele luni am lucrat la cateva proiecte mici, la portalul BISE care a fost lansat azi, si la Anticariat – proiect la care suntem pe ultima suta de metri pana la lansarea versiunii 2 care va veni cu foarte multe imbunatatiri. Si cam atat.

Si sper sa revin la obiceiul scrisului pe blog si al desenatului de oi

Mai multe detalii aici.

Revoltati la culme si oripilati la maximum de tupeul autoarei de a alege un asa subiect si a-l asezona cu un asemenea limbaj, loviti drept in identitate, fan(atic)ii gastronomiei “pure si adevarate” par sa iste mici rascoale 2.0 pentru decapitarea celei ce-a cutezat sa aiba aceasta atitudine zeflemitor-defaimatoare la adresa obsesiilor lor cotidiene.

Cateva ponturi de-a valma pentru scandalizati:

• O miscare de rezistenta chiar trebuie sa fie targetata, concentrata si dura. Get used to it.
• “Fată, orice ai face, te rog io, nu uita de proteina animală!” era la misto. Asta e un lucru bun.
• “Se consumă cu afectare feluri de mâncare cu denumire dubioasă” face referire la mancarurile alea cu ingrediente ca siropul agave, caju, smantana de caju, untul de cocos, rucola, kamut, carob, untul de cacao presat la rece, nucile braziliene, pecan sau macadamia, quinoa, miso, shoyu, ciupercile shiitake, tamari si altele pe care le folositi chiar si numai pentru nume sau pentru a va putea lauda ca ati zburat mii de kilometri cu avionul, special ca sa le procurati.
• “Astea toate în timp ce, în orfelinatele României, sute de mii de copii se culcă flămânzi seară de seară.” este tot o observatie buna, desi trista, mohorata si urata. Cei ce se dau crestini ar fi trebuit sa adopte o alta atitudine la citirea ei.
• Salata verde sau conopida romaneasca de sera sunt mai bune decat orice iceberg sau broccoli din hypermarket sau de la Londra. Chiar si cele de acolo sunt nascute si crescute in china.
• Sa gatesti si sa mananci cu tabelul de calorii, fieri, magnezii, mangani, vitamine, omegi si fibre langa tine takes all the fun out of it.
• Exista putin mai mult de un milion de lucruri mult mai importante decat dozajul “corect” al celor de mai sus.
• “Alimentatie corecta” si “gastronomie pura si adevarata” sunt expresii ce duhnesc a nazism.
• Si cartofii prajiti sunt buni. Cu mult ketchup. Si maioneza. Sintetica. Ar trebui sa incercati din cand in cand.
• Si daca ati facut din obiceiurile voastre gastronomice ritualuri religioase, macar nu dati in habotnicie. Extremismul, dupa cum se vede, este taxat prin miscari de rezistenta.

Am luat o mare pauza pentru ca n-am mai avut chef de nimic am o lehamite continua de la inceperea campaniei electorale incoace. Daca pana atunci puteam sa lucrez 14 ore pe zi si sa si scriu sau sa citesc cate ceva, in ultimele luni nu am mai reusit sa fac nimic.

Dar in seara asta mi s-a intamplat ceva inimaginabil, cel putin pentru mine, si nu pot sa nu povestesc. Here it goes…

Veneam de la birou in microbuzul inghesuit cu care vin de vreo saptamana, de cand mi s-a stricat masina. Ca asa e la masini Dacii: daca da o ploaie urmata de un inghet, a doua zi iti distrugi sistemul de inchidere, dupa ce in prealabil ti-ai rupt ansamblul ce pune in miscare stergatoarele.

Asa, deci eram in microbuz, pe un scaunel ingust, inghesuit intre burta revarsata a unui lopatar ce statea in picioare si o blonda ce statea in stanga, la geam. Si cum obiceiul maxi-taxi-urilor e sa mearga prima jumatate a traseului cu 5km/h, mai aveam mult de indurat. Incercam, cu ochii peste umarul soferului si cu castile in urechi, sa ignor toata atmosfera din jur. Si in acest ritm, cum treceam pe langa o biserica de care nici nu stiam ca exista in zona aia, blonda incepe sa-si faca o cruce. Si a doua. Si a treia, din ce in ce mai ampla si mai apasata. Whatever… nimic special. E semnalul lor pentru eventualii frati intru credinta, mai neatenti. Tipa termina ritualul, isi incruciseaza bratele si intoarce privirea spre geam. In acel moment simt o gadilatura pe maneca. Raman masca: IMI FACEA O CRUCE “discreta” si din scurt cu mana stanga, pe care o avea indreptata spre mine si mascata convenabil de bratul drept.

Recunosc ca in momentul ala chiar mi-a venit si mie sa ma crucesc. Sa fac una mare asa, cat tot microbuzul. Am vrut sa zic ceva dar parca eram fara idei, nu mai spun de glas. Creierul meu era calat iar corzile vocale inflamate la maxim. M-am rezumat la a face ochii cat cepele si am cedat instinctiv locul burtosului din dreapta, preferand sa ma inghesui intre sconcsii care motaiau pe locurile din spate.

Am ajuns acasa. Ochii mi-au ramas cat cepele. Incep sa usture. Si mintea mea inca nu poate concepe ca la 30 de ani, dupa ce am fost botezat, recenzat, fortat la diferite evenimente sa ma supun unor ritualuri tribale… am ajuns sa fiu “inchinat” unui zeu, impotriva vointei mele, de catre diversi, prin microbuze.

Meşterii: Să trăiţi şefu!

sursa: StirileProTv.ro