Despre evolutie | Iulian Anghel

Cand vine vorba de specializari, romanii in general sunt cei mai mari fani. Unul e specialist in montatul suruburilor de pe roata dreapta-spate. Daca il intrebi, nu vrea sa faca altceva. Altul este solist intr-o trupa si se concentreaza pe asta atat incat nu concepe sa zdrangane si la chitara in timp ce abureste microfonul. Iar altul poate fi “specialist” in html fara sa stie css.

Azi mi-am amintit de vremea in care cautam programatori pentru un proiect mai mare. Mai exact cautam pe cineva care sa lucreze cu php/mysql dar sa fie in stare sa implementeze si niste javascript folosind eventual un framework. Pe scurt, modul asta de lucru se numeste AJAX. A fost o perioada grea pentru ca cei mai multi pe care i-am contactat erau super-specializati pe “ceva”, iar proiectul cerea putin mai mult. Si culmea, tot ei s-au simtit ofensati ca am avut tupeul sa le cer ceva, pana la urma normal.

Si mi-a venit in minte povestea asta pentru ca azi vorbeam cu Cornel despre Hugh Laurie (actorul care il joaca pe Dr. House). Este evident actor, dar si scriitor, pianist, chitarist si are studii in arheologie si antropologie. La scurt timp dupa asta, l-am descoperit pe Abe Laboriel Jr., un anonim pentru majoritatea lumii. Il puteti vedea cantand la microfon cu Mylene Farmer sau la tobe cu Thomas Pridgen si Terri Bozzio. Si in ambele ipostaze este la fel de bun.

Revin insa la ai nostri. Oamenii se ascund dupa aceasta “specializare” pentru ca sunt limitati, iar prin asta isi fortifica si mai mult limitele. Justificarea lor este aceea ca nu poti fi bun la toate si nu le poti invata pe toate. Nimeni nu cere asta, dar atata timp cat lucrurile pe care le poti invata sunt strans inrudite intre ele, nu gasesc niciun motiv bine intemeiat sa nu isi largeasca orizonturile.

Iar data viitoare cand voi mai avea de-a face cu un astfel de om as vrea sa am rabdarea sa ii spun: Nu fii un ignorant. Risca. Arunca-te. Fii un rockstar.